De 20 de ani, Vama e la fel. Eu, niciodată. — Ioan „Click” Mihalca [România](https://ioanclickmihalca.ro/ro/articole?category=romania) · 9 min · 15 iulie 2026 De 20 de ani, Vama e la fel. Eu, niciodată. =========================================== Locul nu se mișcă de 20 de ani, ca să se vadă cât m-am mișcat eu. Nu e nostalgie — e recunoștință: pentru omul care m-a adus și pentru cei de pe pătură. Sâmbătă dimineață, la răsărit, marea era atât de liniștită încât părea că nici ea nu s-a trezit. Locul care nu s-a mișcat de 20 de ani, într-o dimineață în care nici marea nu se mișca. Scriu asta duminică, tot de pe plajă. Trebuia să plecăm azi spre București, dar n-am reușit — mai stăm o noapte și plecăm mâine, la răsărit. De luni sunt la birou, cu echipa BizzOS: vara asta ne-am mutat la București, iar aici venim de câte ori putem. Nu iese în fiecare weekend — sunt destui factori care hotărăsc în locul nostru —, dar venim. Și tocmai ritmul ăsta m-a împins să pun în cuvinte ceva ce am purtat cu mine 20 de ani. A început cu un gând banal, întins pe nisip: de-asta așteptăm vara — pentru că suntem sătui de patru pereți. Suna bine. Doar că la mine nu se leagă deloc: eu mi-am construit viața între pereți aleși. Biroul în care scriu cod. Studioul în care fac muzică. Sala în care antrenez. Trei camere în care intru de bunăvoie, zi de zi, de ani de zile — nu mă ține nimeni acolo cu forța. Și mai e ceva: Vama mi-a rămas în suflet chiar și iarna, când plaja nu-ți oferă nimic din ce vinde vara. Trei cuvinte — „chiar și iarna" — răstoarnă tot gândul de la care a pornit articolul ăsta. Nu era despre vară și nu era despre pereți. Era despre locul ăsta. Ușa pe care a deschis-o Mr Boogie --------------------------------- Prima dată la Vama nu am venit — am fost adus. Mr Boogie, Dumnezeu să-l ierte, ne-a chemat să facem un concert aici, pe vremea când cântam în Camuflaj. Am venit pentru o scenă și am plecat cu un loc. Omul care mi-a deschis ușa asta nu mai e printre noi. Ușa a rămas deschisă 20 de ani. Iar în anii ăia eu nu am stat locului deloc: din Cluj la București, din București într-o bucătărie din Mallorca, înapoi la București, apoi acasă, în Maramureș. Orașe schimbate, meserii schimbate, vieți schimbate. Pe harta asta agitată există un singur punct fix, și nu e niciunul dintre orașele în care am locuit. E o plajă. Vama e punctul fix al unui om care nu a stat locului. Iar vara asta, punctul fix a inversat rolurile: ne-a mutat el pe noi. Ne-am mutat la București și pentru că de aici plaja asta e la o distanță de weekend — din Maramureș, nu e. Când un loc ajunge să-ți aleagă orașul, nu mai vorbim despre o destinație de vacanță. Toate ipostazele ---------------- Am fost aici în toate felurile în care poți fi undeva. Am dormit pe plaja asta cu nisipul sub cap, și am dormit în cele mai scumpe camere din sat. Într-o vară, eu și Andreea am vrut să fim aici de la început până la sfârșit, așa că ne-am angajat la Povestea Ceaunului, alături de prietenii noștri basarabeni — oameni adevărați, de treabă, din ăia cu care munca nu pare muncă. N-am venit la Vama pentru muncă; am intrat în muncă pentru Vama. A fost prima dată când locul ăsta ne-a rearanjat viața ca să-i fim aproape — mutarea la București de vara asta e a doua. Și am filmat aici clipul la „Speranța": doar eu și Cristi — prieten bun, videograf talentat — și un portbagaj plin de vin de la domnul Blaga, de la Domeniile Blaga. Ăsta a fost tot bugetul și toată echipa. Deci nu confortul mă aduce înapoi — am venit și când n-aveam nimic, și când aveam tot ce-mi doream. Locul m-a văzut în toate versiunile mele, ca un colț bun. [Colțul, în ring](https://ioanclickmihalca.ro/ro/articole/antrenor-kickbox-developer), e omul care te vede și când câștigi, și când încasezi — și rămâne același, în același loc, indiferent cum arată runda ta. Vama a fost colțul meu 20 de ani. Versul care și-a primit răspunsul --------------------------------- În „Speranța" cântam: „să faci din viața mea vis, din visul meu să faci viață". Am cântat versul ăsta aici, pe plaja asta, pe vremea când nu aveam mare lucru în afară de el. Sâmbătă, la răsărit, versul și-a primit răspunsul pe aceeași plajă. Viața cerută în vers bea cafea lângă mine. Andreea — cu care am și muncit pe plaja asta, nu doar am stat pe ea. Mihail, băiatul nostru, care face 2 ani în octombrie. A văzut prima dată marea asta anul trecut, la 10 luni — Vama a intrat în viața lui înainte de primul lui an. Acum e la a doua lui vară aici, fix la vârsta la care se formează primele amintiri: e foarte posibil ca cea mai veche imagine pe care o va purta cu el toată viața să fie de aici — nisipul ăsta, marea asta. Eu am ales Vama acum 20 de ani. El o primește de la început: e deja la anul doi. Cercul nu se închide. Se deschide încă o dată. Și Hera — amstaff, sensibilă și protectoare, cu mine de 10 ani. Fix jumătate din anii mei de Vama. Era lângă mine înainte de întoarcerea în Maramureș, înainte de club, înainte de Andreea și de Mihail — e singura de pe pătura aia care i-a cunoscut pe amândoi: pe cel care căuta și pe cel care a găsit. Iar instinctul ăla protector, pe care îl are din naștere, și-a primit în sfârșit misiunea pe care o aștepta de 10 ani: un om de aproape 2 ani, pe nisip. Piesa se numește „Speranța". Speranța are acum aproape 2 ani și face urme în nisip, lângă ale mele. Nu e o coincidență frumoasă de articol. E coloana lui vertebrală. Spiritul nu stă în nisip ------------------------ Sâmbătă, la cafea, m-am uitat în jur: s-au schimbat generațiile. Nu toată lumea care e azi aici e „din Vama" — mulți au călcat prima oară pe plaja asta anul ăsta, cum am călcat eu acum 20. Dar spiritul e aici. Se simte. Doar că spiritul ăsta nu stă în nisip. Nu-l găsești săpând. Îl cară oamenii care se tot întorc, iar noii veniți nu-l găsesc — îl iau de la cei care se tot întorc, fără nicio ceremonie. După 20 de ani, eu nu mai sunt vizitatorul spiritului ăla. Sunt unul dintre cei care îl cară. Mie mi l-a predat Mr Boogie, cu un concert. Eu i-l predau lui Mihail, cu o cafea în mână, fără să-i spun nimic. Azi l-am revăzut pe Vasi, un băiat care cântă în Vama cu chitara și cu vocea. L-am cunoscut în vara în care am muncit aici — după muncă, piesele lui îmi ușurau inima. Are un talent deosebit, din ăla căruia nu-i trebuie scenă: eu am ajuns prima dată la Vama pentru o scenă; lui îi ajunge plaja. Au trecut anii, iar azi l-am găsit tot aici, cu chitara și cu vocea lui. M-am bucurat să-l revăd. Dacă spiritul de care vorbesc sună a abstracție — nu e. Uneori are chitară. Trupa care poartă numele locului a spus asta cu 20 de ani înaintea mea, în versul pe care îl știe toată plaja — ăla despre povestea care merge mai departe, ca vântul de aici. Mi-a venit în minte sâmbătă, după patru ore de stat pe nisip. Și vântul chiar e imaginea perfectă: singurul lucru care rămâne fix mișcându-se. Ca spiritul. Ca oamenii care pleacă toamna și se întorc vara. Ca noi, vara asta: plecăm duminica și ne întoarcem de câte ori putem. Locul care te măsoară --------------------- Asta face Vama pentru mine, și pentru asta mă întorc: locul nu se mișcă, ca să se vadă cât m-am mișcat eu. Plaja nu s-a mișcat niciodată. Ea doar mă măsoară. Același nisip, în fiecare an. Pe el a stat, pe rând, tânărul adus la un concert, omul care pleca să muncească într-o bucătărie în Spania, cel care se întorcea, cel care a luat-o de la capăt acasă — și, de anul ăsta, un tată care își privește copilul descoperind marea. Plaja nu mi-a cerut niciodată nimic și nu mi-a dat niciodată sfaturi. M-a măsurat în tăcere, vară după vară. Vara asta o face mai des ca niciodată. Și ca să nu fie citit greșit textul ăsta: nu e nostalgie. Nostalgia vrea înapoi ce a fost, iar eu nu vreau nimic înapoi — nu-l caut pe tânărul de la concertul ăla și n-aș da pătura de acum pe nicio vară veche. Articolul ăsta e despre recunoștință. Pentru omul care m-a adus. Pentru locul care m-a primit în toate versiunile mele. Pentru cei trei de pe pătură. Nostalgia se uită înapoi; recunoștința dă mai departe. Măsurătoarea de anul ăsta încape într-o singură propoziție. Le-am spus-o lor, sâmbătă, și o las scrisă aici: **Voi sunteți iubirea mea cea mare, la mare, în Vama Veche.** Site-ul ăsta va avea versiuni în engleză și spaniolă, iar articolul va fi tradus și el. Propoziția de deasupra nu va suna la fel în nicio altă limbă — jocul dintre cele două „mare" e doar al românei și al locului ăstuia. Mi se pare corect așa. Unele lucruri nu trebuie să circule. Trebuie doar să te întorci la ele. Plănuisem o închidere frumoasă: weekendul s-a deschis cu un răsărit și urma să se închidă cu altul — plecarea, luni în zori, cu marea liniștită în spate. Luni dimineață a plouat. Niciun răsărit. Am coborât oricum pe plajă, încă o dată înainte de drum, și marea era frumoasă și pe ploaie. Locului ăstuia nu-i trebuie vreme bună ca să fie al meu, cum nu-i trebuie nici vară. Aici mă simt mai aproape de Dumnezeu — pe soare, pe ploaie, oricum. Se spune că lași o bucată din inimă în locurile pe care le iubești. Mi-a trecut și mie prin cap fraza asta, pe plaja udă, și m-am corectat pe loc: eu nu las nimic aici. Eu iau. Iau cu mine în suflet o bucată din Vama, ca de fiecare dată — cu ea începem săptămâna. Eu mă întorc în fiecare vară. [← Toate articolele](https://ioanclickmihalca.ro/ro/articole) Distribuie Dacă articolul ți-a fost de folos, dă-l mai departe. [Facebook](https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=https%3A%2F%2Fioanclickmihalca.ro%2Fro%2Farticole%2Fvama-veche-20-ani) [X](https://x.com/intent/post?url=https%3A%2F%2Fioanclickmihalca.ro%2Fro%2Farticole%2Fvama-veche-20-ani&text=De%2020%20de%20ani%2C%20Vama%20e%20la%20fel.%20Eu%2C%20niciodat%C4%83.) [LinkedIn](https://www.linkedin.com/sharing/share-offsite/?url=https%3A%2F%2Fioanclickmihalca.ro%2Fro%2Farticole%2Fvama-veche-20-ani) [WhatsApp](https://wa.me/?text=De%2020%20de%20ani%2C%20Vama%20e%20la%20fel.%20Eu%2C%20niciodat%C4%83.%20https%3A%2F%2Fioanclickmihalca.ro%2Fro%2Farticole%2Fvama-veche-20-ani) Copiază linkul Distribuie… Newsletter Primește articolele noi pe email ---------------------------------- Fără spam și fără rezumate forțate — doar un email când public ceva nou. Te dezabonezi oricând, dintr-un click. Email Mă abonez → Se trimite… Vrei să construim ceva împreună? ---------------------------------- Un produs de construit, o piesă de făcut, un podcast, un parteneriat pentru club. Scrie-mi direct ce ai în cap — fără formule de introducere, fără „sper că acest mesaj vă găsește bine". [ Scrie-mi → ](https://ioanclickmihalca.ro/ro/contact)